fara titlu

Da, fac pe clovnul, pe bufonul imperial, pe magarul cu glume bune in desag. Cand merg prea departe, nu trebuie sa ma leg la cap cand nu doare. Nu am inteles niciodata expresia, pentru ca pe mine mereu ma doare. Si da, sunt egoist, sunt un magar gras si egoist care isi behaie propria simfonie, dar care nu se va mai lasa biciuit si care va deveni un cal ironic si sobru. metafore animaliere. Sa incercam cu garoafe mortuare, trebuie sa fiu o garoafa, izbeste-mi tampla de stele vegetale. Penibil.
Trebuie sa incetez sa fac pe clovnul. Iarasi e 2 noaptea, sunt iarasi singura si scriu.
Sunt un rahat mic, sasait si cu o aluna in loc de palarie. Am vazut asta in south park. Sunt un Jung mic si grohait. Sunt… de vis, da. Asa cum sunt EU asa sunt EU in pizda ma-sii cum sa traduci bogatia de injuraturi romane in franceza. Asa sunt eu, traducatoare de mame., de doruri, de doine, de pizda ma-sii de depresii. Si da, E., ma-sii se scrie cu cratima :)

ai cumva niste sosete?

Am aflat zilele trecute de la niste colegi ca tipul care s-a asezat langa mine la EVE zilele trecute si care ii zicea coucou mamei pe messenger, crezand ca si ea ne poate vedea, chiar daca nu aveam webcam, era intr-adevar nebun!…usor cam tarziu, dupa ce am petrecut jumatate de ora langa el (mai degraba invers…el, langa mine) gandidu-ma la acelasi lucru…
Saptamana trecuta, in camin (am aflat si unde sta !) l-a urmarit la dush pe un coleg brazilian ca sa il intrebe daca are niste shosete in plus. Brazilianul i-a zis ca nu, pentru ca nu stia ce inseamna sosete.

metropolis

Metropolis. Metropolis. Metropolis.
Am vazut azi un film de exceptie, la festivalul expresionismului german de aici, din grenoble. Auzisem de el, dar nu ma asteptam sa ma fascineze intr-atata. O opera de arta care e bunica filmelor SF. Regizor : Fritz Lang. Anul: 1927.
Un oras divizat in doua: societatea inalta, la suprafata, luxul, opulenta, si societatea muncitorilor, mecanizati, robotizati, care traiesc in subteran doar pentru a-i servi pe bogati. Montaj, imagine, decupari si salturi, simboluri si talent, science fiction, primul om de stiinta nebun, inconjurat de eprubete enorme in laborator, joc actoricesc –remarcabil. Primul film inscris in Resgistrul Memoriei Lumii al UNESCO. In plus, a fost gratuit! La EVE, cafeneaua studenteasca unde avem si wi-fi.
Saptamana trecuta, am vazut si primul film cu dracula, prima adaptare (ne-oficiala) dupa Bram Stocker, realizata tot de un neamt, Murnaud. Nosferatu.

rexona. nu te lasa la greu

Avem prieteni la bine, prieteni la rau, prieteni la bine si la rau. Nu am zis-o eu. dar mi-am insusit lucrul asta dupa lungi discutii cu prieteni la rau, dar si dupa superficialitatile pe care le intretin cu prietenii la bine. Unii sunt doar reflectii ale urei noastre fata de un altul, prietenii-cizme cu care sapi in noroi ca sa ii denigrezi pe altii, care la randul lor iti vor folosi mai tarziu de cizme, mai la moda, mai de cauciuc…cauciucul e trendy la cizme de veo doi ani, oricum.
Mai sunt prietenii-balerini, delicati, eventual cu fundita, cu care nu poti sa mergi la munte, ci doar prin baruri chic; prietenii-adidashi de care esti mereu atasat, pe care ii intorci pe-o parte si pe cealalta inainte de cumparare, ca sa vezi daca sunt sau nu "durabili" sau daca te trezesti cu ei ferfenitza, peste cateva saptamani de mers serios…si mai sunt prietenii-bocanci, pe care chiar daca ii treci prin noroi si ploaie, nu te lasa… balta. Exact ca rexona! nu te lasa la greu!

la poarta mandrutei mele

Sunt in franta, e ora 2 noaptea si singurul lucru care ma face sa zambesc este un mp3 in care imi aud cantand un bun prieten din liceu, pe cand avea cativa anishori si se chinuia sa zica "la poarta mandrutei mele, lungaladumba lungaladumba…mandruta sa-mi traiasca"
mi-a zis-o bine un pusti de liceu acum cateva luni, cand am fost la un majorat unde la cei 21 de ani eram cea mai in varsta invitata. Am incercat sa pun un goo goo dolls de care aveam chef si m-a intrebat ironic: "schimbi parazitii pentru o melodie trista ?! esti trista, fata !"
atunci mi-am dat pentru prima oara seama, in limbajul lui argotic, ce conotatie negativa poate avea tristetea pentru cei din jur. Exagerez si extrapolez acum, dar cearcanele de la ochi (de parca pot exista cearcane de la limba ??!!) si concentrarea mea pe lucruri marunte m-au facut sa uit de ceilalti.
mi-am uitat multi prieteni, am uitat ca ii am undeva, acolo. Va imbratisez pe toti cu dragoste.

cearcane

Nu mai suport sa imi vad cearcanele ingrosandu-se in fiecare dimineata in fata oglinzii. Parca se alungesc si se coloreaza cu cat ma apropii mai tare de oglinda.
azi-noapte m-am trezit plangand. Mi-e frica de masini, de tramvaie si de moarte. Aveam un pestisor albastru-turcoaz pe care il iubeam foarte mult si voiam sa il aduc undeva, cred ca acasa, iar punga in care-l tineam s-a spart o data cu lacrimile mele pe cearsaf si nimeni nu voia sa imi dea o sticla pe care sa o tai repede ca sa nu moara.Cred ca visul asta e razbunarea pestilor din camin carora uitam sa le schimb apa sau sa le dau de mancare. de acum nu voi mai fi cruda cu animalele, chiar daca sunt altceva decat caini, pe care ii ador.

fiesta mexicana

Pe usa toaletei, in camin, sta lipit un afis cu un proverb spaniol: PISE HEUREUX
PISE CONTENT/ MAIS S’IL TE PLAIT/ PISE DEDANS ! (proverb espagnol), si adaugat cu pixul cate un « s » la fiecare « pise » scris gresit : PISSE HEUREX…(proverb espagnol, correction francaise…)
Ar trebui lipit si in caminele din Romania, mai degraba decat anunturi cu fete, baieti virgini, videochat si numere de telefon.

fiesta mexicana

la fiesta mexicana pe care am organizat-o toti in camin acum 2 seri am incercat sa vorbim numai spaniola. Mexicanul din camin a fost foarte suparat ca i-am jignit conationalele zilele trecute zicand ca au mustata si de fiecare data cand imi facea cunostinta cu cate o noua invitata mexicanca ma punea sa o ating deasupra buzei superioare ca sa observ ca nu are mustata!… :D on ne faisait plus la biz, mais la.. moustache. Un nou tip de salut, ce diferente culturale ! :) :) :)

pe munte

Am fost pe munte cu elena si trei prieteni francezi. Toti se plang ca vorbesc prea mult. In rest, sunt perfecta J (asta e de la mine)
asa ca in timp ce urcam pana sus la chartreuse, unde fac niste calugari bautura omonima pe care nu am apucat inca sa o savurez, baietii au propus un joc: jocul tacerii, pe care o sa il joace doar bianca, timp de un sfert de ora J
Am rezistat doar 12 minute si a fost foarte bine, e prima oara cand tac intr-un timp atat de indelungat. A fost chiar bine, am urcat muntele mult mai usor si fara gafaieli, eram tare sprintena asa tacuta si cu salul verde infasurat mexico-exotic pe cap.


Majoritatea oamenilor ne intreaba daca suntem rusoaice. Le spunem ca nu, iar ei revin cu acceasi concluzie obsesiva: “dar limba e practic acceasi ! da da da»

obsesii

Sunt atat de obsedata aici de tarisoara mea, nu o elogiez, ba din contra, o critic pe la toate seminariile unde am ocazia, chiar si la petreceri. Totusi, nu pot sa ma abtin sa nu vorbesc despre romanica. Pana sa vin aici nu credeam ca sunt atat de addicted. Comunismul, gender issues, razboiul si republica moldova ( !!!! da,stiu), Bucurestiul si Carpatii – subiecte despre care discut zilnic, indiferent despre ce se discuta : paste bologneze, sapun sau prosoape… se produc automat niste linkuri
De exemplu : « in seara asta facem paste bologoneze… ? » la care eu, in timp ce incerc sa ma abtin de la vomitat, as putea lejer raspunde : « asta imi aminteste de procesul bologna, care incearca fara succes sa schimbe vechile structuri comuniste. Stiti, comunismul in romania… »
And here I go again…

nationalist post

post cu continut usor nationalist, discriminatoriu si uracios. A nu se citi de catre ochii sensibili:

un tip in statia de tramvai se uita insistent la mine si ma "intreaba" fara semne de intrebare: « tu es mexicaine… » ii zic ca nu, chiar deloc, asa ca tipul concluzioneaza : « mais tu habites pres du Mexique !!… » :) :) :)
the guy was black, but I don’t know if that’s relevant.
Seara cand am ajuns in camin, mi-am luat colegul mexican la intrebari: “benjamin? Do I look like a f*&(*& Mexican?”
B: “why? You think it’s offensive?”
Me: “No…but don’t Mexican women have a moustache :)?”
B: “I don’t get you…”
Me: “Never mind…It’s just that I would like to look Romanian”
B: “You look like a girl form Guadalajara…”
Me: “Great! J Why can’t I look Romanian?”
B: “Why do you want to look Romanian?”
Me:”You know, my grand-grand father fought in the second world war…J J J”

And here I go again…

wi-fi in facultate

acum sunt aici, intinsa pe jos cu salul verde in cap, sa ma protejeze de soare. bancile sunt pline de studenti care beau, fumeaza si mananca. locul profilor e un pic mai sus, pe scari.

studentii nu stiau ca au wi-fi in cladire...

bucataria unde cuisinam plat-uri traditionale, dar mai ales studentesti: paste, orez, orez, paste...

iubita mea, e.

Poti sa iti lasi periuta de dinti la EL acasa daca relatia are termen de expirare ? inca una din serile in care mananc cu iubita mea, E., ciocolata si petits pains grilles sans sucre ajoute, filozofand despre relatii, industrializare si mac donald’s sau pur si simplu viata.
Poti sa iti lasi periuta de dinti la EL acasa daca relatia are termen de expirare ? daca EL are pe eticheta data la care poti sa il arunci la cosul de gunoi, alaturi de legume stricate din lipsa de frigider, de sticle si de borcane, eventual plasate ecologic in saci diferiti ?
Periuta de dinti, metafora penibila a pseudo-stabilitatii, a faptului ca nu e doar o noapte, ca sunt mai multe, ca nu te-ar deranja ca intr-un viitor – apropiat sau departat – sa iti transfpormi periuta in trusa de machiaj, sapun exfoliant, intregul dulap cu haine si eventual si catelul pechinez pe care il iubesti atat de mult.
periuta de dinti pentru o relatie care isi poarta data de expirare – asta-i deja filozofie… daca tot expira, de ce sa nu imi duc periuta ? daca tot nu o sa mai fie, de ce sa nu imi duc si dulapul, si pudelul proaspat tuns si barbierit ? demenajatum est demenajare :D
"Inseamna doar ca dormi la el si vrei sa te speli dimineata pe dinti!", spuse zambind iubita mea, e.

sarajevo, mon amour

azi am vazut la cinema « sarajevo, mon amour » in cel mai mic cinema in care am intrat vreodata. Dupa niste defectiuni tehnice care au durat 20 de minute (ma asteptam sa ne dea inapoi cei 6,50 euro – tarif redus !! ca sa ne luam mai bine un bax de bere…)
povestea e simpla si trista, exact ce ii trebuie unui film din europa de est ca sa fie difuzat cu succes in vest :D
Intelegeam unele cuvinte in sarba : bineinteles, « da », si – socant ! - « p***da » sau , cum ziceam noi cand eram mici « organul feminin scris pe pereti » (sau, cum zicea var’meu cand o para pe sora’sa : « tati, diana zis cuvantul care incepe cu « pi » si se termina cu « zda ».
pe francezii cu care eram ii socau atomosfera din autobuze cu tipi cu par pe burta care se intorc insistent spre tine cand stai jos, manelele si blondele vulgare din discoteci, cladirile darapanate si zapada innegrita de noroi de pe strazi, halatele din fabrici care aduceau a apaca... Pe mine si pe colega mea, elena, ne soca asemanarea, nu diferenta.
La final, adolesenta care isi credea tatal erou de razboi afla ca mama ei a fost de fapt violata si ca ea nu e decat un produs nedorit al unui act blamabil. Pentru ca singurul lucru pe care il avea de la tatal ei era parul, se tunde zero in fata oglinzii, negandu-si originile si devenind un cyborg masculin-feminin, si totusi atat de frumos si pur… :))) un film care merita vazut si care se incheie circular, ca romanele lui rebreanu !

incognito...:))

sunt in grenoble, franta. Multe de povestit…

un purece in franta

Un purece mai mic si unul mai mare, pe holul Institutului de Comunicare si Medias din Grenoble, la etajul doi, in dreapta, pe scaun, langa scaun, in timp ce il astepteam pe proful care se ocupa de master professionnel journalisme ca sa imi iau si eu ceva cursuri serioase….un purece mai mare care alerga pe hol un purece mai mic, singura imagine care mi-a mai alungat tristetea. In fiecare zi, franturi miniturale create poate doar de imaginatia mea ma ajuta sa imi alung singuratatea.
m-am uitat la insectele alea micute mai bine de 10 minute cat am asteptat, incercand sa imi imaginez ce motive avea purecele mai mare sa il alerge pe purecele mai mic ? era poate purecioaica… ? voia sa se impace cu ea dupa o cearta lunga si dureroasa ? isi cautau o noua locuinta ? se jucau de-a prinselea ? sau pur si simplu voia sa o manance ?… :D
ma tot gandeam cat de restrans e micro-universul lor cand m-a strigat proful de la master « shtanescu », si nu « stanescu »… cred ca in momentele alea de penibil as fi raspuns mai degraba la « elena farago» ! de ce ma strangi in pumnul tau, nu vezi cat sunt de mic ?

ps : nu sunt metafore…

pseudonim :))))

Gata, stiu. O sa am un nou pseudonim, ceva... E simplu. Nu? Vreau sa scriu, ma ajuta, ma stimuleaza si imi place ! :D nu pot sa renunt la blogging doar pentru ca imi stie cine nu trebuie blogul.

shit

Am fumat pentru prima oara shit, fara sa stiu. Un bon shit, dupa cum mi s-a zis ulterior cand nu ma mai tineam pe propriile picioare, ci mai ales pe ale altora. Acum e dimineata de dupa, imi beau cafeaua si ma gandesc cum sa imi reiau blogul pe care l-am abandonat. Private ? public ? sau… not at all ? cred ca daca tot fac o treaba, o fac ca lumea, adica renunt la weblog.
Weblog vs. blogspot? Bad shit vs. good shit? Bruce lee vs. van damme?
Ce e cel mai haios aseara e ca nu am stiut ca fumez shit decat dupa ce am tras cu putere in piept, luandu-i tigara din mana unui coleg de camin care se uita mirat la mine. eu credeam ca e o simpla roullee, bucatele de tabac pe care ti le rulezi singur… “are gust de fan, de iarba, de vaci, are gust de tara unde mergeam la prietena mea in vacanta si alergam pe deal…ar trebui sa simt ceva ? ha ha ha !!!” peste o jumatate de ora alunecam pe scari din pozitia sezut, incercam sa ma ridic dar nu imi iesea decat din mai multe miscari unduitoare si complicate.
PS : bausem inainte de a fuma : rom cu suc de portocale, un pahar de vin, 3 beri (nu neaparat in aceasta ordine…)