respir,mai mor si iar respir

un blog de respiratii, jurnalism si poezie, porci si pupeze, viata.

Tuesday, November 14, 2006

ma integrez intre trei pupeze din tei ? – ce aliteratzie !

Azi am avut prima emisiune radio. Sau mai corect spus – au avut. Dar s-o luam cu inceputul. De trei zile lucrez la un mic vox-pop (Am adunat o groaza de material brut interesant, am visat noaptea inlatuirile, am stat in total vreo 12 ore pe calculator, in laborator, ca totul sa iasa perfect. Taind, adaugand, modificand voci, sunete, inregistrand in studio, traducand din engleza in romana si suprapunand pe doua piste, calculand secunde etc.
la final, un rahatel de un minut jumate. Numai bun. Aseara, primesc insa telefon de la una din colegele care se ocupa de prima emisiune (sunt trei la specializare radio), ca e o problema cu « reportajul meu », ca nu ii gasesc locul in emisiune si ca ar trebui sa mai tai, sa vin dimineata la prima ora.
« problema » vox-ului era de fapt problema lor. Nu se lega de restul emisiunii, chiar daca era un subiect apartinand aceleiasi tematici !!!!! yeah, sure…
Azi mi-am taiat rahatelul, a ajuns la un minut… numai bun. M-au pus sa imi tai si inceputul si sfarsitul (accroche si pied), adica exact ce visasem eu noaptea si ce inregistrasem in studio, vocea mea. « mmmdea, e mai bine sa tai, ca anunt eu din studio » (ideea mea de accroche !)
M-au pus sa modific si inlantuirea si sa tai a doua parte, unde muncisem la greu (suprapunerea exacta si profesionista a traducerii inregistrate in studio cu sunetul initial, care era in engleza)… m-am supus.
Apoi iar nu m-au mai bagat in seama. Am stat, mai ziceam si eu una, alta. La un moment dat nici nu imi mai raspundeau. Am vrut sa iau reportofonul sa lucrez la emisiune urmatoare, iar tipa care se ocupa mi-a dat peste nas zicand ca tema o face altcineva… cu alte cuvinte, nu e de mine.
Nu m-am mai dus cu ele la emisiune, desi ar fi trebuit sa fac pe planta de decor si pe acolo, macar de ochii lumii. Mi-au luat lucrurile si am iesit fara sa salut. Nici nu au observat cand am plecat. In tramvai m-a apucat plansul. Plans tacut. O data pentru ca imi place prea mult radioul ca sa renunt, o data pentru ca sunt departe de casa, o data pentru ca trebuie sa raman pentru credite. Si inca o data pentru mine.
Data viitoare insa le confrunt. Pentru ca nu e normal sa se comporte cu mine de parca as fi un aditiv.
Si acum cand inchid ochii, vad piste de sunet si programul ala tampit care are toate functiile in franceza…pe drum am ascultat cu alte urechi immigrant song, de la nirvana…

0 Comments:

Post a Comment

<< Home