respir,mai mor si iar respir

un blog de respiratii, jurnalism si poezie, porci si pupeze, viata.

Monday, January 22, 2007

fata blocului

sunt curioasa ce ar zice strainii daca ar vedea ce vad eu acum in fata blocului: un popa cu coretgiu dupa el, in intersectie, cantandu-i aleluia unui mort. si masini claxonand...

o poezie veche

cand mi-am dat seama prima oara
ca ma decojesc
mi-am vazut portocala
numai peste poeti dai,
imi zicea sub mustatile incolacite
nasa mea
si ma punea sa aleg
aveam un ochi ciobit pe farfurie
si un aracet de lipit fragmente
asa m-am descompus
acum o sa-mi raspunzi la telefon?

Saturday, January 20, 2007

TAGGGGGGGG

eu ii tagguiesc pe radu http://raduenea.3x.ro/ , Dobri http://bydmc.blogspot.com/ , pe ikebana www.weblog.ro/ikebana si pe watt http://wattozaurul.blogspot.com/
care sunt cele 5 secrete ale voastre? :D

prima taguire - like a virgin, ca prima oara

ii multumesc oficial andreei ca m-a tagguit si pe mine cineva!... :)
www.andressa.ro imi pare rau ca tre' sa dau situl intreg, dar nici link-uri nu stiu sa pun pe blogspot. asta cred ca e un prim secret de dezvaluit, dar sa zicem ca nu se pune...
cum in acest moment, (re)invat romana pentru bac cu verisoara mea(www.weblog.ro/ikebana), care ma intreaba ce e metempsihoza si retrospectiva si careia a trebuit sa ii explic ca sarmanul dionis e un baiat sarac care adoarme si viseaza ca se transforma intr'unu', dan....:)) stiu, dar e la info :)
dupa acest preambul gnomic...(tot pe ea am invatat-o azi...), fac o pauza ca sa va spun

5 lucruri pe care nu le stiati despre mine:

1. eu si www.andressa.ro ne stim dintr-o tabara dintr-a noua, cu Consiliul Local al Tinerilor, unde amandoua am participat la miss :)) ea a castigat locul I si eu premiul special, care se da looser-ilor pentru participare. asa, de efect.

2. mi-am inceput acest blog cu un post despre cum am fumat shit in franta pentru prima oara. nu avea rost sa va zic a doua, a treia, a...n-a oara, ca nu e spatiu pe blogspot...

3. in clasa I, mama, invatatoare in aceeasi scoala unde invatam, nu a vrut sa fac vaccinul in aceeasi zi cu ceilalti copii pentru a nu ma dezorienta psihic (ce e asta? gloata???) si pentru a nu avea experiente traumatizante...asa ca mama unei colege de clasa (care ulterior a fost sefa clasei in liceu) a venit la scoala si mi-a dat pantalonii jos in fata clasei, ca sa vada toata lumea ca eu nu am vaccin, deci sunt privilegiata!

4. bunicii mei locuiesc toti la oras. nu am "tara", asa ca imi e frica de: VACI, PORCI, GAINI, CURCANI, GASTE, OI SI BERBECI. nu si de caini.

5. la 14 ani, pentru primul sarut, eu si prietenul meu am citit Bravo.

gata, va ajunge

n-am pneumonie, dar am sef

seful meu de la revista e usor paranoic. i-am scris un mail din franta, in care ii ziceam ca sunt bolnava si ca vin de marti si, dupa o interpretare exhaustiva a semnificatiilor bivalente ale textului "am pneumonie", a tras concluzia ca vreau sa raman in franta, dar nu stiu cum sa ii zic.
ce replici ati inventa ca sa scapati de un job? pneumonia mai tine? really now...

acasa

m-am intors. sunt acasa de trei zile, si ca ciobanul mioritic, ma gandesc daca tre' sa ma intorc sau nu... de trei zile'ncoace, gura nu-mi mai tace...
cladiri noi. in valcea una bucata mall plin de tarani si taranisme. strazi re-re-re-asflatate, oamenii -aceiasi.
imi lipsesc prietenii de acolo. nu ii mai gasesc pe cei de aici...

Thursday, December 14, 2006

no

Senzatie coplesitoare de fum, de lipsa, un siroi de matze incurcate, cum sa le descalcesc. Ma uit la blocul turn din fata si trag in piept. Rockul sucks cand e depresiv. Sunt o fabrica inregistrata, made in productie de nefericire. In jurul meu, nimeni nu ar ducea lipsa, calcule matematice exacte, probabilitati si inegalitati, sanse, gen, sex, droguri, papuci, uite cum vin, iar turnul din fata e difuz.
Sa cumperi ulei, sa nu ai ce manca, sa iti pierzi cardul cu bursa, cu tot pin, sa lucrezi in presa, presa nu exista, sa nu lucrezi, viata de o banalitate coplesitoare, morbida, viata ca final, camasa portocalie sa iti insenineze ziua si doua codite impletite, cea mai frumoasa zi.
Senzatie de fericire aievea, demult, un fel de-a mai lungi, ai fierbe doua oua moi. Si clipa de topire, de gri, de ceata printre zapada, pe sub usa ti se strecoara fasaind o scrisoare, plata chirie urgenta. Productie de nefericire pe banda rulanta. Vinilin, indulcitor artificial sau piele si trestie prelucrata. O floare, un pumn de pamant. O trecere. Eu. Mireasa nimanui, mireasa mortii.

record de nesomn: 25 de ore

Vineri mi-am depasit recordul : 25 de ore fara sa dorm. Mi-am inceput ziua de dimineata, la congresul presei, eveniment mult asteptat la facultate, pentru ca am avut de facut o revista (A IESIT SUPER, o sa o pozez si o sa o pun aici ca e si moaca mea prin ea…) si apoi un cotidian. Am participat la mai multe ateliere, unde am luat cuvantul, inclusiv la « presa din strainatate », unde am aberat despre efectul columbeanu, televiziuni cumparate de oameni de afaceri si politicieni ca in franta secolului 18, despre ceausescu si salariile « jurnalistilor » romani si despre masinile din periferiile franceze care anul trecut erau in flacari, ca anna lesko.
In pauza de piscoteala, Denis Muset, profesor-cercetator la sorbonna care a infiintat institutul de mediascopie din paris a venit la mine a discutam despre presa din romania, din franta, facultate etc. si mi-a propus un master de jurnalism la paris, la aceeasi prestigioasa facultate.
A urmat apoi interviul pe care i l-am luat unui vietnamian, directorul televiziunii nationale, si unei jurnaliste radio din Germania…cele doua interviuri care urmau sa se transforme URGENT in articole pt ziarul care urma sa apara a doua zi. L-am scris pe primul la un calculator care era instalat la camera de comert unde avea loc congresul, dar intre timp am intrat din nou la conferinte. Cand m-am intors, organizatorii strangeau calculatoarele si implicit articolul meu… intre timp, interviu cu jurnalista din germania. Telefoane de la colegii disperati de la fuckulta, pentru ca ziarul trebuie predat la ora 8 la tipografie…era deja 7…
In rezumat : alergat prin ploaie, internet cafe, redactat in viteza 2 articole, apoi muzeu cocktail, impreuna cu o colega, desi nu aveam invitatii, ni s-a luat interviu la televiziunea locala, o maslina, un vin, emisiune tv in direct, prezentatori : 2 colegi ai mei, o maslina, un vin, un cercetator sorbonna la un pahar de vin, el : florence, hai sa o cunosti pe bianca….florence AUBENAS, jurnalista franceza « rapita » si ea in irak, cu marie-jeanne, miscoci…
SMS la 10 seara : chef cu alti colegi ICM, un tip cu care RUSSEL CROWE seamana…si nu invers, joc inventat, aruncam monede intr-un pahar, nu nimeresti – bei, alt chef intr-un spital, studenti la medicina, beti si drogati, viitorii medici ai frantei ?, danseaza macarena, 6 dimineata…intors pe jos, 2 ore…. Adormit la ora 8 dimineata, trezita de la ora 7 cu o zi inainte. record : 25 de ore fara sa dorm…
ps: de la 8 am dormit apoi pana la 10 jumate si apoi am facut cumparaturi:))

in direct

Prima mea interventie in direct la un post de radio…am scapat cu bine. Proful a zis ca e ok, dar ca au ras un pic de accentul meu. Ei chiar au impresia ca o scap de accent vreodata ? si nici macar nu e atat de evident…

metoda de slabire fara chinuri

Anunt public: am slabiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!!!!!!!!!!
E bun si erasmusul la ceva…
Reteta e simpla : nu mancati decat rar si putin (eventual o data pe zi, o bucata de branza…) si nu va ganditi la mancare. Simplu, nu ? si kilogramele in plus se pierd cat ai zice fuck.

frantuzoaicele se pastreaza "nature", ka kartofii

Chiar daca s-au nascut in tara fondurilor de ten, frantuzoaicele nu prea sunt pro-machiaj, nici macar discret. Am vazut niste hidosenii la ora 8 dimineata, pe stomacul gol, de mi s-a facut rau…not that I’m perfect!

tata la 20 de ani

Discutie cu un coleg de la Jurnalism, figura clasica de tocilar cuminte, redactor la ziarul local din Grenoble :
Fabien : ai putea sa imi « faci rost » de o sursa pentru un articol ? imi trebuie un student strain…
Eu : hahaha. Normal. Ce natie preferi ? italieni ? spanioli ? germani, chinezi ?…
Fabien: orice…
Eu : pai noi ne intalnim chiar maine, dupa ora 8 seara.
Fabien : mai devreme nu se poate ?
Eu : de ce ? nu termini treaba la ziar pana atunci ?
Fabien : ba da, dar ma asteapta prietena mea acasa si copiii…
Eu : copiii…cui ?
El : nu stiai ca am doi baieti… ? unul de 2 ani, celalalt – de 3…

Seara mai tarziu, gandurile biancai : daca acum are 23 de ani, primul copil l-a avut la 20, deci s-a apucat de treaba la 19…

fasolea teci in posete cu paiete

In Franta, esti cool daca vii la facultate cu mancare de la mama de acasa. Cei mai cool dintre francezi vin la scoala cu o caserola, pe care o baga la microunde in pauza de masa. Pilaful si pastele rezoneaza destul de bine aici cu hainele trendy.
La Facultatea de Jurnalism din Grenoble, exista si un foyer cu televizor, cuptor cu microunde, masa de ping-pong si fotolii…
Ma gandeam ce ar fi la noi daca studentele ar avea fasolea teci in posetele cu paiete, iar studentii – niste mamaliguta cu branza si smantana, in ghiozdanul pe care scrie cu marker Sepultura rocks. Ia sa semnam o petitie ! Ce ziceti ? Pro sau contra ?

Tuesday, November 28, 2006

ma simt rau. erasmus sucks.

pe felie

vineri la ora 14.30 intru pentru prima oara in direct.
www.radiocampus.org

de nada

abandonez bloguri la fel cum abandonez oameni. am blocaje de scris si de emotii
and did I mention heart problems? am fost la medic aici.

Thursday, November 16, 2006

mmmmdea

mail de la una dintre pupezele din tei:

Salut Bianca,

Désolée pour mon attitude de vendredi, j'ai bien conscience que j'ai été un peu sèche avec toi. Ne m'en veux pas, je n'avais rien contre toi mais il faut bien comprendre qu'il y a des moments où certaines choses sont plus importantes que d'autres !
Disons que vendredi matin on était en stress toutes les 3 par rapport à l'émission, on a fini à l'arrache, on avait des problèmes techniques de dernière minute donc quand tu m'as demandé ma clé pour transférer tes sujets ou quand tu voulais savoir ce que tu faisais comme sujet vendredi, c'est clair que c'était pas ma priorité et je t'es envoyée balader un peu brutalement.
J'espère que tu ne m'en veux pas.
En ce qui concerne la prochaine émission, je galère pour trouver un invité, c'est pas gagné. Rien de sûr pour l'instant. Je vais faire un point avec les M1 aujourd'hui ou demain pour savoir où ils en sont avec leurs sujets.
On te rappelle bientôt pour discuter de tout ça.
Au fait, pourquoi tu n'es pas venue avec nous vendredi, pour assister à l'émission ?
C'est dommage, on a le sentiment avec Tiphaine et Elise que tu n'es pas à 100% avec nous en ce qui concerne Microcité, par exemple on n'a pas trop compris pourquoi t'as pas pris part à la construction de la première, au delà de ton micro trottoir. ce qui est intéressant c'est aussi le choix de l'enchaînement des sujets, des questions à poser aux invités...
Si tu n'es pas restée parce que tu avais d'autres boulots pour la fac, on peut comprendre mais il faut quand même nous le dire.
Peut être qu'on peut reparler de tout ça toutes les 4 si tu veux
Bonne semaine, a+
marie

Wednesday, November 15, 2006

pe trotineta si pe bicicleta

Eu pe trotineta si pe bicicleta prima oara in viata

Seara, m-am intors de la facultate, pe jos, dupa discutia avuta cu cele trei pupeze din tei despre implicarea mea in aceasta emisiune. Ce bine e sa stii limba…vai ce le-am mai zis-o ! nici macar nu am simtit lipsa limbii romane… le-am spus ca am viata mea, probleme mele, ca pendulez intre cursurile din campus si cele de la facultate (doua colturi opuse ale orasului) si ca am inteles de la inceput ca ele TREI vor face EMISIUNEA CELOR TREI si ca eu sunt un fel de colaborator. Din moment ce nu avem aceleasi drepturi, nu putem sa avem aceleasi responsabilitati… etc.

Pe drumul spre casa, m-am intalnit cu doi prieteni spanioli, Eva si Daniel, un homosexual adorabil, care ma considera frumoasa…Eva mi-a imprumutat bicicleta, pentru ca seara urma sa fac un pic de babysiting. I-am zis ca nu am mai mers pana acum, decat 15 minute cumulate in toata viata…nu prea stiu sa franez, si nici sa iau curbe…
Pe drumul pana in centru, era sa ma calce niste masini. Am vazut luminile venind spre mine si in loc sa franez am pedalat in fata, cu ochii inchisi, auzind claxoaneleeeee… tiiiiiiiit tiiiiiiiiiit… pe pista de biciclete, am stat la semafor, dar la un moment dat, mergeam pe liniile de tramvai, ca era liber… nici pana acum nu imi dau seama cum am reusit sa ajung. Am facut 40 de minute. Prima oara am cazut pe trotoar, dupa ce am oprit bicicleta si mi s-a impotmolit geanta lalaie in roti…cu tot cu bicicleta. Am inceput sa rad.
De alte 3 ori a cazut doar bicicleta.
Am ajuns la Clotilde total epuizata, un pic inainte de lectiile ei de flaut. Trebuia sa o duc 3 statii de tramvai, pana la conservatorul de muzica, dar pentru ca tramvaiul nu mergea, s-au gasit oameni cu idei…

Mama : « ce ziceti, fetelor ? luati trotineta ? »
Eu : « nici trotineta, nici bicicleta nu au fost inventate pentru mine… »
Mama : « Stai linistita, ca e usor…Heloise, ii imprumuti biancai trotineta ta? »
Heloise, o pustoaica dulce in varsta de 5 ani jumatate, isi da aprobarea, asa ca iata-ma pe trotineta prin centrul orasului, cu flautul in mana, langa o fetita de 8 ani…
Din cauza ca stiam drumul doar in tramvai, nu si pe trotineta, m-am ratacit si am ajuns 4 statii de tramvai opuse… shit, fuck, putain, pe ma-sa, mi-am spus in timp ce pedalam prin piatra cubica plina de gauri si imi trageam cate o bucata de trotineta in picior, pana l-am invinetit…
Cu obrajii rosii si cu apele curgand dupa mine, am ajuns la conservator cu 20 de minute intarziere… am asteptat-o jumatate de ora pe fetita, apoi ne-am intors..TOT PE TROTINETA… inainte sa imi dea banii, mamica celor 4 copile m-a intrebat daca vreau sa mananc
Nu multumesc… nu imi e foame
Dupa ce mi-a dat doar 10 euro, m-a intrebat iarasi : « esti sigura ca nu mananci ? »





« poate un pic de supa »….zic eu zambind.

se pare ca soferii de autobuz sunt agresati frecvent in franta, ceea ce cauzeaza greve pe toate liniile ! Eu inteleg de ce fac greve, dar nu inteleg de ce sunt agresati. Asteapta sa urce toata lumea in autobuz sau tramvai, te saluta politicos cand urci si sunt foarte amabili. Cred ca daca s-ar muta francezii batausi in bucuresti, unde iti prind soferii mainile si picioarele, inchizandu-ti usile exact cand incerci sa iti faci loc printre multimea de burti transpirate…i-ar agresa pe toti! Cat de sadici sunt soferii din bucuresti! Le si vezi fetele zambind ironic, in timp ce tu alergi si ei accelereaza, ca sa se asigure ca nu ai nici un sansa sa ii prinzi. Faci eforturi de atlet, ajungi in dreptul lor, vezi usile dechise si cand ai impresia ca ai urcat, slaaaaaam, se inchid usile… pai in bucuresti merita agresati, zau !

greva la ratb

Greva la RATB-ul din Grenoble, pe toate liniile, din cauza unei agresiuni a unui sofer de autobuz. A trebuit sa merg pe jos 6 statii de tramvai pana la facultate si sa ma si intorc, evident..., tot pe jos. Pe drum, m-a lovit o idee de reportaj, in timp ce vedeam zeci de persoane in strada.
Emisiunea de la radiocampus vinerea asta are ca dosar principal « cultul sportului », asa ca ma gandeam sa fac la locul faptei, pe strazi, un vox sau un reportaj cu oamenii nevoiti sa mearga pe jos, sa isi ia bicicletele prafuite sau sa le imprumute de la prieteni… Le-am propus imediat subiectul minunatelor colege, dar mi-au spus ca nu mai are rost sa iau reportofonul, pentru ca avem deja multe subiecte, pe care le fac cei de la master 1 si ele. Eu voiam sa il fac pentru mine…din cate am citit eu, daca apare un subiect de actualitate, inlocuiesti subiectele de genul « salile de sport » , « razele UV » si « mersul la piscina »….se pare ca in franta nu se practica treaba asta. Subiectul meu chiar mi se parea dragut, actual, potrivit ca abordare…unghiul ales… damn it, chiar era tare !
pana la urma, nu am nimic de facut pentru emisiunea asta, decat sa ii ajut pe cei de la master 1, care s-au implicat si ei la spezializarea noastra de radio, adica sa fac pe profa…
adica sa frec menta.

ce citesc

Ce citesc acum:

La radio – rendez-vous sur les ondes, Antoine Sabbagh

Communication et medias, Eric Maigret

Colosul cu picioare de lut, Peter Gross

Padurea norvegiana – Haruki Murakami (later edit: check!)

Nerantula, Panait Istrati, cu dedicatie de la un coleg de camin venit in Franta, din Brasov, la al doilea doctorat in fizica si care scrie si poezii:

Cu drag iti dau aceasta carte/ Ca tare-am vrut sa scap de ea !/ De altfel eu ti-am explicat cinstit/ Ca nu te merita pe tine si cred/ Ca spiritu-ti va rade de naivitatea-i/ Nu, te rog sa nu ma intelegi gresit/ Nu vreau sa critic parintele ciulinului grabit/ Ci doar aceste umbre-povestiri…dar poate m-am pripit/ Dar daca am avut cumva dreptate/ Si ai vrea si tu la randul tau sa te renegi de ea,/Te rog pastreaza aceasta foaie si o ascunde undeva sub canapea !

Ain’t that cuteeeeeeee !!!!

Tuesday, November 14, 2006

trei pupeze - continuare

tocmai am avut o discutie matura, sincera si serioasa cu cele trei pupeze din tei.
m-au intrebat de ce am plecat vineri fara sa zic nimic. se pare ca mi-au observat lipsa. le-am spus ca nu ma bagau in seama si ca mi-au intors spatele cand vorbeam, au recunoscut ca au gresit cand au spus "noi trei" "emisiunea celor trei", ca de fapt este a celor patru. si am hotarat ca ma voi implica si eu mai mult.

ma integrez intre trei pupeze din tei ? – ce aliteratzie !

Azi am avut prima emisiune radio. Sau mai corect spus – au avut. Dar s-o luam cu inceputul. De trei zile lucrez la un mic vox-pop (Am adunat o groaza de material brut interesant, am visat noaptea inlatuirile, am stat in total vreo 12 ore pe calculator, in laborator, ca totul sa iasa perfect. Taind, adaugand, modificand voci, sunete, inregistrand in studio, traducand din engleza in romana si suprapunand pe doua piste, calculand secunde etc.
la final, un rahatel de un minut jumate. Numai bun. Aseara, primesc insa telefon de la una din colegele care se ocupa de prima emisiune (sunt trei la specializare radio), ca e o problema cu « reportajul meu », ca nu ii gasesc locul in emisiune si ca ar trebui sa mai tai, sa vin dimineata la prima ora.
« problema » vox-ului era de fapt problema lor. Nu se lega de restul emisiunii, chiar daca era un subiect apartinand aceleiasi tematici !!!!! yeah, sure…
Azi mi-am taiat rahatelul, a ajuns la un minut… numai bun. M-au pus sa imi tai si inceputul si sfarsitul (accroche si pied), adica exact ce visasem eu noaptea si ce inregistrasem in studio, vocea mea. « mmmdea, e mai bine sa tai, ca anunt eu din studio » (ideea mea de accroche !)
M-au pus sa modific si inlantuirea si sa tai a doua parte, unde muncisem la greu (suprapunerea exacta si profesionista a traducerii inregistrate in studio cu sunetul initial, care era in engleza)… m-am supus.
Apoi iar nu m-au mai bagat in seama. Am stat, mai ziceam si eu una, alta. La un moment dat nici nu imi mai raspundeau. Am vrut sa iau reportofonul sa lucrez la emisiune urmatoare, iar tipa care se ocupa mi-a dat peste nas zicand ca tema o face altcineva… cu alte cuvinte, nu e de mine.
Nu m-am mai dus cu ele la emisiune, desi ar fi trebuit sa fac pe planta de decor si pe acolo, macar de ochii lumii. Mi-au luat lucrurile si am iesit fara sa salut. Nici nu au observat cand am plecat. In tramvai m-a apucat plansul. Plans tacut. O data pentru ca imi place prea mult radioul ca sa renunt, o data pentru ca sunt departe de casa, o data pentru ca trebuie sa raman pentru credite. Si inca o data pentru mine.
Data viitoare insa le confrunt. Pentru ca nu e normal sa se comporte cu mine de parca as fi un aditiv.
Si acum cand inchid ochii, vad piste de sunet si programul ala tampit care are toate functiile in franceza…pe drum am ascultat cu alte urechi immigrant song, de la nirvana…

ghiozlomeeeeeeeeeeeeele

SMS de la moldoveanul francez, care ma astepta la EVE, la o cafea, si care nu a mai vorbit romana de 10 ani, dar se descurca foarte bine. Sau nu.
"Ghiozlomele ! vii s-au ai uitat ? te astept inca oleaca. Mihai"

ps: am aflat ulterior ce sunt ghizolmelele, un fel de placinte...
s-au nu am aflat ce inseamna...

portavocea caminului

Mi-am facut post de radio privat, in camin. Fara radio. Eu sunt si minidisc, si microfon, si casca si instalatie de sunet… cand ma plictisesc, bat la usi si incep sa dau stiri. Si din ziare locale, si de la televizor si din cartier si din camin si din cladirea ceha in care stam. Bineinteles, selectionez, ierarhizez…sunt portavocea caminului. Dar nu tradez secrete, decat daca afecteaza in mod negativ o buna parte din publicul meu. Ma joc de jurnalista sau doar de-a barfitoarea? Problema e ca nu prea mai sunt limite…